
Ne-am apucat de intrat în saloane. Eu făceam lista şi le transmiteam celor de jos ce trebuie adus şi stătea cu fiecare copil în parte. De fapt stătea şi cu fiecare părinte, doctor şi asistentă pentru poze. Cu copiii stătea însă mai mult. Povesteau, îi întreba tot felul de chestii, se pozau, le semna diferite chestii. Şi îi lua în braţe. Parul ei se revărsa peste capetele lor rămase golaşe ca urmare a chimioterapiei. Copiii râdeau şi erau mai fericiţi decât am fost eu toată luna asta. Chestia asta m-a făcut să nu mă suport. Delia a primit şi un cadou de la un puşti chel şi simpatic. O figurină făcută din nişte obiecte găsite în spital. Picioarele de exemplu erau două seringi mici. Chestia asta m-a făcut să nu o suport pe ea. Eram, evident, gelos pe păpuşa primită.