ECLI:RO:TBBUC:2019:002.000659
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IIl- A CIVILA
DOSAR NR. 28561/3/2018
SENTINTA CIVILA NR. 659
SEDINTA PUBLICA DE LA: 08.04.2019
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PRESEDINTE : LUMINITA CALCIU
GREFIER : CORINA ZORILA
Pe rol se afla solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii MARCO VOLKER HOBL, LILIANA PINTILII, ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL in contradictoriu cu paratii IDEAL BUSINESS TEAM SRL, LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT SRL si WEB EDITING DEVELOPMENT SRL, avand ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile in fond si sustinerile orale ale partilor au fost consemnate in incheierea din sedinta din data de 25.03.2019, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta civila, cand tibunalul, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate paratilor sa depuna concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 01.04.2019, apoi la 08.04.2019, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti —Sectia a Ill-a Civila sub nr. 28561/3/2018 din data de 23.08.2018 reclamantii MARCO VOLKER HOBL, LILIANA PINTILII, ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL au chemat in judecata paratii IDEAL BUSINESS TEAM SRL, LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT SRL si WEB EDITING DEVELOPMENT SRL solicitand:
– sa se constate caracterul ilicit al articolelor de presa, fotografiilor si inregistrarilor video referitoare la acestia, aparute incepand cu septembrie 2017 si pana in prezent;
– sa se interzica paratelor sa mai publice in viitor articole de presa, fotografii sau inregistrari de
orice fel cu privire la reclamanti si sa le oblige la retragerea articolelor, fotografiilor si inregistrarilor mentionate;
– obligarea paratelor, in solidar, la plata sumei totale de 4.400.000 lei, cate 1.100.000 lei pentru
fiecare reclamant in parte, reprezentand daune morale pentru incalcarea dreptului la viata privata constand in atingerea adusa imaginii si reputatiei reclamantului;
– obligarea paratelor sa publice, in integralitate, timp de o luna de la data ramanerii definitive a
hotararii, pe site-ul propriu la adresele la care au aparut articolele mentionate, a hotararii pronuntate in prezenta cauza, care sa fie pozitionata inaintea textului articolului defaimator, sub sanctiunea platii de daune moratorii pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu data la care hotararea devine titlu executoriu
– obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata
In motivele cererii se arata ca incepand cu luna septembrie 2017, reclamantul MARCO VOLKER HOBL impreuna cu familia sa se afla in centrul a numeroase articole de presa denigratoare publicate in mediul online de website-ul cancan.ro, devenind practic tinta unei adevarate campanii de presa defaimatoare initiate de catre parati, prin intermediul respectivei publicatii online.
Astfel, la data de 12.09.2017, pe website-ul cancan.ro a aparut un prim articolul intitulal ,,Avem filmarea care va scandaliza Romania, primita pe pont@canca.n_ro! Bossul de la Kaufland, smecher mare la Otopeni intra pe la demnitari, nu ca… fraierii!, fiind urmat de alte articole vadit tendentioase.
In cuprinsul acestui articol, care se pretinde ca fiind rezultatul unei simple informari primite prin intermediul adresei de email si se fac o serie de afirmatii false, calomnioase si defaimatoare la adresa reclamantului Marco Volker Hobl.
Se sustine, in concret, ca ar fi beneficiat de servicii de tip preferential cu ocazia controlului de securitate din cadrul aeroportului Otopeni, desi se arata in mod mincinos ca nu as fi avut dreptul aratandu-se ca este neclar motivul pentru care reclamantul care nu este diplomat a fost lasat sa treaca „pe la diplomati”.
Ulterior acestui prim articol, paratele au continuat seria calomniilor la adresa reclamantului, astfel incat in ziua imediat ulterioara, 13.09.2017, este publicat articolul ,,Obrazul subtire cu cheltuiala se tine! Cat plateste Kaufland pentru ca bossul sa nu stea la coada ca fraierii”. Prin acest articol, se sustine din nou, in mod tendentios si fara nicio justificare ca ,Marco Hossl este tratat ca un rege la plecarea din tara, ca are parte de servicii de care se bucura, de regula, diplomatii si se mentioneaza ca Kaufland obisnuieste sa isi rasfete conducatorii, in timp ce in privinta clientilor exista controverse din acest punct de vedere.
Si cu ocazia acestui articol, paratii fac o conexiune directa intre reclamant si societatea Kaufland, unde lucreaza in calitate de CEO, urmarind in mod evident discreditarea societatii.
Campania denigratoare a continuat cu noi articole publicate la datele de 26.09.2017, 5.03.2018 si 22.05.2018.
Astfel, in data de 26.09.2017, paratii publica ,,VIDEO EXCLUSIV_ Caterinca cu bossul Kaufland si sotia.,, de aceasta data obiectul comentariilor tendentioase fiind nu doar reclamantul Marco Volker, ci si sotia , reclamanta Liliana Pintilii.
Articolul prezinta informatii vadit mincinoase si denigratoare la adresa familiei, lasand impresia unui conflict in cuplu, desi in mod evident nu este cazul. Mai mult, si de aceasta data, prezentarea reclamantului MARCO VOLKER HOBL se face exclusiv din perspectiva functiei detinute in cadrul Kaufland, fapt de natura sa ii afecteze relatiile de munca si de familie, planand o impresic negativa.
In data de 05.03.2018 este publicat articolul ,,Bossul multinationalei de 2 mld euro & sotia s-au facut praf la Loft! Doamna n-a mai rezistat si… -boss-Kaufland in cadrul caruia paratii au prezentat imagini din viata privata a celor doi reclamanti Marco Volker si sotia , reclamanta Liliana Pintilii , ce nu prezinta sub nicio forma subiect de interes general.
Fata de acest aspect, s-a solicitat in data de 06.03.2018, retragerea publicatiei realizate cu incalcarea vadita a legii si, intelegand gravitatea actiunilor lor, paratii au dispus de indata retragerea articolului.
La data de 21.05.2018 paratii au reluat seria articolelor defaimatoare la adresa familiei,
publicand articolul ,,Nevasta bossului de la cel mai tare hipermarket merge prin Bucuresti cu garzi de corp ca sefii de stat!,, . Prin acest articol sunt prezentate informatii si chiar imagini nu doar cu sotia, reclamanta Liliana Pintilii, ci si cu copiii minori, desi in mod evident aceste informatii nu prezinta nicio relevanta publica, cu atat mai mult cu cat nu sunt persoane publice.
Si cu privire la acest articol reclamantii au solicilat retragerea, insa paratii nu au inteles sa ii dea curs.
Prin campania de presa derulata impotriva reclamantului si a sotiei cu efecte indirecte si asupra copiilor minori ce cuprinde acuzatii nereale si cu un vadit caracter calomnios, paratii le aduc prejudicii grave de imagine.
Cu titlu preliminar, se invoca prevederile art. 30 alin. 8 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia “raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestirii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii”.
Pornind de la aceasta reglementare, consideram ca publicatia, in calitate de proprietar al mijlocului de multiplicare, poate fi trasa la raspundere pentru aducerea articolelor la cunostinta publicului. In situatia de fata, proprietarul mijlocului de multiplicare sunt persoanele chemate in judecata in calitate de parati.
Sub aspectul temeiniciei actiunii, potrivit art. 1357 alin. 1 Cod civil, “Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare”.
In cauza sunt intrunite toate conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratelor.
Prin fapta ilicita se intelege „orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane”.
In speta, incalcarea normelor dreptului obiectiv s-a realizat prin nerespectarca dispozitiilor constitutionale si legale in materia dreptului la libera exprimare, a dreptului la imagine si la anonimat.
Astfel, dreptul la libera opinie si exprimare, consacrat de dispozitiile art. 30 din Constitutia Romaniei, trebuie exercitat in limitele sale firesti, neputand prejudicia drepturile si interesele legitime ale celorlalte persoane. Anumite limitari ale acestui drept la exprimare sunt prevazute si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului (adoptata de Romania prin Legea nr. 30/1994) si in protocoalele aditionale.
Publicarea informatiilor calomnioase si neadevarate, la adresa reclamantilor Marco Volker HOBL si Liliana Pinitilii in publicatia on-line cancan.ro, este in mod vadit de natura a incalca drepturile nepatrimoniale la buna reputatie, onoare, demnitate si anonimat.
Instanta de judecata va putea constata ca toate afirmatiile din cuprinsul articolelor sunt facute cu unicul scop de a dezinforma si de a afecta imaginea reclamantului Marco Volker Hobl si, mai ales, imaginea Kaufland Romania de care este legat numele acestuia.
Astfel, pe langa absurdul si falsitatea pretinselor informatii, instanta va observa ca nu exista nicio ratiune pentru publicarea respectivelor articole, ce se constituie intr-o verilabila campanie de presa initiata impotriva familiei in conditiile in care nu sunt persoane publice, nici prin prisma activitatii desfasurate de reclamantul Marco HOBL in cadrul Kaufland Romania si nici sub vreun alt aspect.
In jurisprudenta sa constanta, CEDO admite faptul ca libertatea de exprimare nu este absoluta, aceasta putand fi supusa unor restrangeri si conditii. Articolul 1 paragraful 1 din CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, insa la paragraful 2, norma conventionala prevede ca exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia reputatiei sau drepturilor altora.
Rezulta ca dreptul garantat de art. 10 din Conventie nu este unul absolut. Daca paragraful 1 al art. 10 consacra existenta dreptului la libertatea de exprimare, paragraful 2 al articolului mentionat permite restrangerea exercitarii acestui drept in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate apara in mod legitim.
In ceea ce priveste dreptul la viata privata, CEDO a statuat in jurisprudenta sa ca notiunea de viata privata cuprinde elemente care se raporteaza la identitatea unei persoane, intre care si fotografia sa.
Garantia oferita de art. 8 din CEDO este destinata in principal sa asigure dezvoltarea, fara ingerinte din afara, a personalitatii fiecarui individ in relatiile cu semenii. Asadar, exista o zona de interactiune intre individ si terti care, chiar si intr-un context public, apartine ,,vietii private” (cauza Von Hannover c. Germaniei). De asemenea, s-a statuat ca ,,dreptul la apararea reputatiei este un drept care, in calitate de element al vietii private, este legat de art. 8 din Conventia europeana” (cauza Chauvy s.a. c. Frantei).
Totodata, s-a aratat ca trebuie gasit un echilibru intre libertatea de exprimare si dreptul la viata privata, care cade sub incidenta art. 8, echilibru care impune tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de comiterea afirmatiilor denigratoare, daca afirmatiile reprezinta situatii factuale, lipsite de suport probatoriu, efectuate in cadrul unei adevarate campanii de denigrare si reiterate in public, prin mijloace de comunicare prin presa si mass-media, cu rea-credinta (cauza Petrina c. Romaniei, cauza Andreescu c. Romaniei).
Libertatea de exprimare este aplicabila si ,,informatiilor” ori ,,ideilor” care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza, iar, pentru a constitui o incalcare a art. 8 din Conventie, care protejeaza dreptul la reputatie, un atac impotriva reputatiei unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa cauzeze un prejudiciu victimei prin atingerile aduse dreptului acesteia la respectul vietii private (cauza A.c. Norvegiei).
In aprecierea depasirii limitelor libertatii de exprimare si a necesitatii respectarii dreptului la viata privata, respectiv dreptul la imagine si dreptul la reputatie, CEDO a avut in vedere calitatea si functia persoanei criticate, forma/stilul si contextul mesajului critic, contextul in care este redactat articolul (cauza Niculescu Dellakeza c. Romaniei), interesul public pentru teza dezbatuta (cauza Bugan c. Romaniei), raportul dintre judecatile de valoare si situatiile faptice, doza de exagerare a limbajului artistic (cauza Dumitru c. Romaniei).
Raportat la situatia de fapt in cauza de fata, se constata incalcarea dreptului la viata privata si a dreptului la imagine.
Astfel, art. 71 Cod civil prevede ca ,,(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private. (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, […] fara consimtamantul sau ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75″.
In acelasi sens este si art. 73 reglementand dreptul persoanei la propria imagine, statueaza ca orice persoana ,,poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri”.
Or, paratele, prin publicarea respectivelor imagini fotografice si inregistrari fara consimtamantul reclamantilor si chiar impotriva vointei manifestate expres impotriva aducerii lor la cunostinta publicului, au adus atingere grava drepturilor protejate prin textele de lege mentionate.
Prin afirmatiile facute in cadrul articolelor in discutie paratele au incalcat principiile de etica jurnalistica cuprinse in Rezolutia nr. 1003/1993, adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. In acest text se mentioneaza ca ,,trebuie facuta o distinctie clara intre stiri si pareri, evitandu-se orice confuzie intre acestea. Stirile sunt informatii, adica fapte si date, in timp ce opiniile exprima ganduri, idei, convingeri sau judecati de valoara ale mijloacelor de comunicare in masa, editorilor sau ziaristilor. De asemenea, se arata ca jurnalistul ,,nu trebuie sa denatureze informatia adevarata, impartiala, si opiniile oneste, nici sa le exploateze in scopuri proprii, intr-o incercare de a crea sau modela opinia publica (pct. 21 al Rezolutiei nr. 1003), Acestei obligatii ce incumba jurnalistilor ii corespunde „dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatii adevarate si opinii oneste” (pct. 36 al Rezolutiei nr. 1003).
Afirmatiile publicate in presa nu reprezinta judecati de valoare de natura a se circumscrie libertatii de exprimare, ci fapte concrete prezentate intr-o maniera tendentioasa, exprimand direct sau doar inducand conotatii negative, „de natura a afecta viata privata a reclamantilor, respectiv dreptul la reputatie, la demnitate.
Prin cauza Linyens c. Austriei, CEDO a stabilit o importanta distinctie intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare. Potrivit Curtii, ,,existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit” (aceasta distinctie a fost reluata in majoritatea cauzelor ulterioare in domeniu: Cumpana si Mazare c. Romaniei, De Haes si Gijsels c. .Belgiei etc.).
Analiza cazurilor privind libertatea presei este intotdeauna influentata de calificarea discursului jurnalistic ca referindu-se la fapte sau judecati de valoare, precum si de atitudinea subiectiva a jurnalistului in momentul comiterii faptei ilicite de incalcare a dreptului la viata privata/intimitate prin publicarea respectivului articol.
Astfel cum a retinut Curtea, atunci cand din ansamblul afirmatiilor, ceea ce a fost afectat mai mult este imaginea si demnitatea tertului, este vorba de o judecata de valoare, retinandu-se ca afirmatia litigioasa in ansamblul sau este o judecata de valoare. Atunci cand exista fapte sau imagini necontestate, orice interpretare se da acestora este o judecata de valoare (cauza Dichand si altii c. Austriei).
Pentru a se bucura de protectia conferita de art.10, judecatile de valoare trebuie sa fie exprimate de jurnalist in scopul de a informa publicul asupra unor aspecte care prezinta interes, iar nu cu scopul exclusiv de a oferi detalii din viata privata a persoanelor, fie ele si publice, iar expunerea trebuie sa fie idilizata cu buna credinta.
Un alt argument invocat este acela ca reclamantul MARCO VOLKER HOBL nu este persoana publica, astfel incat aspecte din viata privata nu pot sub nicio forma sa constituie interes public. Din aceasta privinta, este necesar sa se faca distinctie intre persoanele private si persoanele care actioneaza intr-un context public, in calitate de personalitati politice sau persoane publice.
Daca dispune de o anumita notorietate nu presupune o ingerinta absoluta in viata intima a acestuia. Daca in circumstante speciale, dreptul publicului de a fi informat poate privi chiar aspecte din viata privata a persoanelor publice, acest Iucru nu este valabil, chiar daca persoanele vizate se bucura de o anumita notorietate, in cazul in care fotografiile publicate si comentariile care le insotesc se raporteaza exclusiv la detalii din viata lor privata sau au ca unic scop satisfacerea curiozitatii publicului in aceasta privinta. In acest ultim caz, libertatea de exprimare impune o interpretare mai stricta.
Or, in situatia de fata, este evident faptul ca prin publicarea acestor articole a fost incalcat dreptul la viata privata, creandu-se un sentiment de insecuritate prin faptul ca toti membrii familiei au fost urmariti, inregistrati video si fotografiati in secret, precum si prin faptul ca au fost expuse publicului.
Aspecte particulare ale vietii sale, fara acceptul acestora, resimtind un sentiment de jena si rusine pentru faptul ca se afirma despre noi lucruri neadevarate si cu un evident caracter negativ.
CEDO a subliniat ca, datorita indatoririlor si responsabilitatilor ce le incumba potrivit paragrafului 2 al art. 10, protectia oferita de art. 10 ziaristilor este subordonata conditiei ca acestia sa actioneze cu buna credinta, pe baza unor fapte exacte, sa furnizeze informatii precise, cu respectarea deontologiei profesionale.
In speta, conditia bunei credinte a jurnalistului nu este indeplinita, in sensul ca prin articolele publicate la adresa reclamantilor nu s-a dorit sa se prezinte vreo informatie publica credibila. Dimpotriva, s-a urmarit doar discreditarea, articolele fiind scrise in cadrul unei adevarate campanii mediatice defaimatoare, al carei scop, fara a-l cunoaste in mod cert, presupun reclamantii ca a constat in determinarea CEO al Kaufland Romania sa incheie in numele societatii contracte de sponsorizare cu publicatia Cancan.
Aceasta campanie avea un rol de presiune asupra reclamantului Marco Volker HOBL in scopul precizat anterior, aceasta fiind o circumstanta agravanta a laturii subiective – vinovatia.
In ceea ce priveste termenii utilizati de articolele publicate sau exprimarile utilizate induc conotatii negative evidente cu privire la reclamant, dar si cu privire la Kaufland fiind tendentioase si ofensatoare.
Nu se poate sustine ca acestea s-ar incadra in doza de exagerare a limbajului artistic, respectiv ca ar reprezenta figuri de stil uzitate in limbajul jurnalistic spre a atrage atentia opiniei publice asupra subiectului dezbatut. Termenii utilizati nu erau in niciun caz necesari pentru transmiterea mesajului, critic al jurnalistului, depasind astfel limitele admisibile ale exercitiului dreptului la libera exprimare.
In mod evident, publicarea unor informatii false, calomnioase la adresa reclamantului Marco HOBL nu poate fi justificata de intentia de informare a publicului, caracterul fals si tendentios al acestora fiind de netagaduit in raport de realitatea obiectiva.
Niciun material de presa nu poate incalca limitarile impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in privinta protejarii dreptului la viata privata, fiind absolut interzisa difuzarea de informatii confidentiale sau de informatii care nu sunt de interes public.
Cu atat mai mult, in ceea ce ii priveste pe membrii familiei, respectiv sotia si copiii minori, acestia sunt persoane private care nu fac sub niciun aspect obiectul interesului public si, ca urmare, este interzisa orice ingerinta asupra dreptului lor la anonimat.
Indiferent de calitatea reclamantului Marco Volker HOBL, forma, stilul si modalitatea de scriere a articolelor depasesc limitele extinse ale libertatii de exprimare consacrate de art. 10 din CEDO. Prin prezentarea, in absenta unei baze factuale, a unor fapte determinate ce il privesc pe reclamant, cu folosirea unor termeni tendentiosi si ofensatori de natura a induce opiniei publice ideea ca abuzeaza de pozitia detinuta la Kaufland, ca duce o viata luxoasa, ca sunt aroganti si superficiali si chiar ca are relatie de cuplu defectuoasa, scopul articolelor in cauza a fost acela de a denigra, de a distruge credibilitatea, onoarea si reputatia.
In acelasi context al bunei credinte a jurnalistului, trebuie analizat si scopul demersului jurnalistic.
Astfel, hotararile Curtii de la Strasbourg indica principiul potrivit caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu de luat in considerare in situatia in care se analizeaza o acuzatie de atingere adusa imaginii unei persoane, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor care afecteaza reputatia partii vatamate.
In consecinta, este necesara analiza atitudinii subiective a autorului articolului in raport cu adevarul afirmatiilor sale (in sensul de a verifica daca a cunoscut sau nu caracterul neveridic al faptelor afirmate si daca a depus diligentele necesare pentru verificarea autenticitatii), dar si cu scopul demersului jurnalistic in sensul de verifica daca a urmarit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea repuratiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia. Astfel inteleasa, buna credinta a ziaristului ii atrage protectia articolului 10 al Conventiei.
Paratele au actionat cu rea credinta si la momentul, si ulterior publicarii articolelor defaimatoare, neurmarind prezentarea unor informatii de interes public, doar subiecte socante, care au fost prezentate intr-un mod tendentios si defaimator, apte sa genereze senzationalul asteptat de publicul tinta al acestei publicatii online.
Rezulta din cele de mai sus ca in prezenta speta nu este indeplinita conditia bunei credinte a jurnalistului si nu s-a urmarit prezentarea unor informatii de interes public, obiectul articolelor fiind discreditarea reclamantului si, indirect, a societatii Kaufland Romania.
Considera ca in analiza intrunirii conditiilor de existenta a faptei ilicite ar trebui sa se regaseasca si in particularitatile mediului online, un mediu activ, prin definitie rapid, si mijlocul principal prin care informatia ajunge la public caracteristic fiind rapiditatea cu care informatiile cele mai diverse sunt receptate de public si fiind folosit ca instrument pentru conturarea curentelor de opinii si modelarea opiniei publice.
Prin urmare, orice articol sau stire publicata online va ajunge la publicul tinta intr-un timp extrem de scurt, iar informatiile, fie ele false sau adevarate nu pot fi combatute in timp real de partea interesata, intrucat internetul reprezinta un mediu virtual in care informatiile se prolifereaza in mod liber.
Astfel, referitor la acest drept, Curtea arata ca se aduce o atingere a vietii private a persoanei prin publicarea, relatarea unor informatii privind aspecte din viata privata a persoanei, indiferent daca aceste informatii sunt corecte sau nu si independent de faptul de a fi preluate din spatiul public.
Solicita a se retine cu prioritate expunerea publica a reclamantelor minore ale caror chipuri apar in filmari facandu-le cunoscute publicului larg si expunandu-le riscurilor ce decurg din aceasta.
Cu privire la prejudiciu se arata ca aceasta ,,vanatoare” permanenta a membrilor familiei desfasurata de angajatii paratelor au determinat schimbari in stilul lor de viata, sustin reclamantii.
Urmarirea constanta in spatii publice, dar si in fata casei a determinat angajarea unor persoane care sa asigure paza permanenta a minorilor si a sotiei in cursul vietii cotidiene, determinand o modificare considerabila si nedorita a stilului de viata. Aceasta a generat nu doar cheltuieli suplimentare, dar si o permanenta stare de disconfort. Se mai arata ca intr-una din inregistrari apare chipul uneia dintre fiicele minore, Nicoleta, cu numele complet observandu-se si scoala la care invata.
Incurajarea pe care paratele o adreseaza oricaror persoane care detin si doresc sa puna la dispozitia publicului larg imagini si inregistrari de tipul celor mai sus descrise, a determinat transformarea noastra intr-un fel de ,,vanat”, fiind urmariti oriunde si tot timpul de diverse persoane, dornice de senzational, devenind in acest mod prizonieri, captivi in libertate.
Pe de alta parte, este de notorietate faptul ca astfel de informatii false, defaimatoare, de natura a stirbi buna-reputatie a reclamantilor, pot avea consecinte dintre cele mai grave asupra reclamantului Marco Volker Hobl si implicit chiar si asupra companiei al carei CEO sunt, putand duce la destabilizarea grava a pozitiei detinute in cadrul acesteia. In mod evident, un astfel de prejudiciu este nu doar greu de reparat, dar, in anumite situatii si conditii, el poate deveni imposibil de evitat.
Astfel, acuzatiile grave, mincinoase si calomnioase, aduse la adresa prejudiciaza in mod grav in calitate de CEO al celui mai mare lant de retail din Romania, generand prejudicii de imagine grave si riscuri uriase, ce pot determina consecinte negative.
In acest sens, este de notorietate ca orice zvon lansat cu privire la activitatea conducerii societatii Kaufland si implicit a societitii poate duce la decredibilizarea acesteia si la afectarea
increderii clientilor, cu consecinte deosebit de grave.
Este edificatoare mentiunea efectuata in cadrul unui astfel de articol precum ca Kaufland obisnuieste sa isi rasfete conducatorii in timp ce in privinta clientilor exista controverse.
In cauzele Danev c. Bulgariei si lovtchev c. Bulgariei, CEDO a retinut in esenta incalcarea Conventiei, dupa ce a considerat ca fiind formalista abordarea instantelor nationale care au atribuit reclamantului obligatia de a dovedi existenta unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegala, prin dovezi susceptibile sa confirme manifestari externe ale suferintelor lui fizice sau psihologice.
Curtea a considerat ca aplicarea unor asemenea abordari formaliste de catre instante este in masura sa excluda acordarea unei despagubiri intr-un foarte mare numar de cazuri in care fapta nu este insotita fie o deteriorare vizibila obiectiv a starii fizice sau psihice a victimei. Abordarea respectiva a instantelor nationale l-a privat pe reclamant de un recurs efectiv in sensul art. 13 din Conventie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca, fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventie, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei.
Evaluarea daunelor morale nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, prejudicial moral fiind exterior realitatilor materiale si intinderea sa neputand fi determinata decat prin aprecieri. Intinderea prejudiciului nu poate fi cuantificata potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel incat, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, statuand in echitate, instanta urmeaza sa acorde despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila.
Inalta Curte de Casatie si Justitie arata in jurisprudenta sa: “cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabileste, prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate , masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care le-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.”
Prejudiciul suferit ca urmare a publicarii unor informatii cu caracter defaimator in spatiul online este si mai dificil de estimat, intinderea daunelor, respectiv efectul negativ pe care aceste postari le pot avea sunt greu de apreciat.
Avand in vedere insemnatul prejudiciu de imagine produs, suma pretinsa reprezinta o reparatie, nu integrala, ci doar justa si echitabila care poate compensa – fie si partial – prejudiciul suferit.
Astfel, prin obligarea paratelor la plata sumelor mentionate, se va realiza si sanctionarea corespunzatoare a acestora pentru fapta ilicita savarsita, asigurandu-se si indeplinirea functiei minctionatorii a raspunderii civile delictuale.
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, rezulta „ex re”, din insasi savarsirea faptei, avand in vedere ca este vorba de producerea unui prejudiciv moral, motiv pentru care demonstrarea acesteia este de la sine prezumata.
Sub aspectul vinovatiei aceasta rezulta din savarsirea faptelor ilicite descrise mai sus, paratele avand in permanenta reprezentarea gravitatii acuzatiilor si a prejudiciilor aduse.
Din aceasta perspectiva nu trebuie pierdut din vedere faptul ca articolele, imaginile fotografice si inregistrarile au fost aduse la cunostinta publicului de catre persoane care, prin natura profesiei lor, cunosc (ori ar trebui sa cunoasca) importanta respectarii dreptului la imagine al unei persoane private.
Chiar din cuprinsul articolelor publicate, rezulta fara echivoc intentia ca afirmatiile facute sa produca efecte negative in randul cititorilor, prin folosirea unor termeni tendentiosi si ofensatori, de natura a induce in constiinta opiniei publice o perceptie negativa cu privire la persoana reclamantilor.
Trebuie avuta in vedere si evidenta lipsa a bunei credinte a jurnalistului.
In circumstantierea atitudinii subiective a paratelor potentialul scop urmarit de acestea prin desfasurarea campaniei denigratoare care se doreste a constitui un element de presiune asupra reclamantului MARCO VOLKER HOBL este obtinerea de contracte de sponsorizare. Desi scopul actiunilor defaimatoare este supus conditiei de a fi probat, fapta ilicita exista si in lipsa dovezii oricarui scop, articolele, fotografiile si inregistrarile in sine fiind suficiente pentru a produce prejudiciul.
Tribunalul urmeaza sa retina ca fapta paratelor de a publica articolele, imaginile fotografice si inregistrarile video constituie o fapta ilicita, conditii care nu exclud culpa, iar aceasta fapta a cauzat un prejudiciu moral prin atingerea adusa imaginii, reputatiei, vietii private si a dreptului la anonimat.
Paratele LICENSE MEDIA DIVISION SRL, LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT SRL si WEB EDITING DEVELOPMENT SRL au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata ca inadmisibila si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a LICENSE MEDIA DIVISION S.R.L. (LMD) si LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT S.R.L. (LPM).
Actiunea reclamantilor ar fi trebuit indreptata impotriva celor responsabili pentru realizarea articolelor in discutie si/sau pentru publicarea acestor materiale pe site-ul ,,cancan.ro”, intrucat numai asemenea persoane ar putea avea calitate procesuala pasiva, urmand ca instanta sa stabileasca daca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale in privinta persoanelor respective.
In speta, se releva absenta oricaror elemente probatorii in sensul ca paratele ar fi cele care au redactat articolele si/sau le-a publicat (situatie care ar antrena raspunderea pentru fapta proprie) ori ca aceasta ar fi subiectul de drept care ar fi chemat sa raspunda in calitate de comitenti pentru persoanele care au redactat/publicat articolele in discutie.
Paratele nu au redactat si nu au publicat articolele la care se refera reclamantii in actiunea introductiva si nu au avut nici cea mai mica contributie la aceste demersuri. Paratele nu detin nicio functie si nicio calitate in cadrul procesului editorial prin care se asigura si se decide continutul media al site-ului ,,cancan.ro” sau continutul editorial al publicatiei online CANCAN.
Reclamantii nu pot fundamenta calitatea procesuala pasiva a paratelor doar pe detinerea dreptului de folosinta a domeniului, mai ales in situatia in care – prin acordul de utilizare pe care parata l-a dat entitatii care editeaza publicatia CANCAN – intre parata LPM si entitatea respectiva nu s-a stabilit un raport de prepusenie, in cadrul caruia parata LPM sa detina calitatea de comitent.
In lipsa unei implicari sau participari la savarsirea faptei pretins ilicita, cauzatoare a prejudiciului reclamat, ori a existentei unui raport de prepusenie intre titular/proprietar si persoana care a savarsit fapta ilicita – nu se poate retine ca titularul/proprietarul ar avea calitate procesuala pasiva intr-un litigiu care priveste fapta respectiva si prejudiciul cauzat de aceasta fapta.
La data de 15.02.2016, LPM a permis unei alte entitati prin incheierea unui acord in forma scrisa – ,,sa ataseze site-urile publicatiilor proprii la adresele URL aferente Domeniilor din anexa”, in anexa respectiva fiind mentionat si numele de domeniu cancan.ro.
Din analiza prevederilor acordului se poate desprinde concluzia ca societatea respectiva este entitatea care detine si administreaza continutul media al site-ului ,,cancan.ro”, intrucat acordul de atasare la numele de domeniu a fost dat tocmai in considerarea acestei situatii, respectiv pentru a fi folosit pentru site-ul variantei on-line a publicatiel CANCAN, editata de societatea WEB EDITING DEVELOPMENT S.R.L.
De asemenea, prevederile acordului releva faptul ca intre LPM si societatea in cauza nu s-a stabilit un raport de tipul comitent-prepus, fiecare parte pastrandu-si independenta decizionala si raspunderea exclusiv pentru faptele proprii si nu pentru faptele partenerului contractual.
In consecinta, rezulta cu evidenta ca la data publicarii articolelor incriminate paratele nu aveau posibilitatea sa se implice in vreun fel in ceea ce priveste continutul publicatiei CANCAN, postat pe site-ul www.cancan.ro intrucat asupra acestui continut revenea societatii WEB EDITING DEVELOPMENT.
Se invoca lipsa obiectului cererii de chemare in judecata intrucat inca de la momentul solutionarii ordonantei presedintiale toate articolele incriminate nu mai sunt disponibile pe site-ul cancan.ro conform dovezilor anexate. Astfel, cel putin punctul 2 din cerere este lipsit de obiect, articolele respective fiind inlaturate de pe site.
Pe fondul cauzei paratele arata ca in ceea ce priveste retragerea articolelor de pe site, acestea au fost retrase, ceea ce nu echivaleaza insa cu o recunoastere a faptelor ilicite.
Reclamantul sustine ca nu este persoana publica, desi, in cuprinsul cererii de chemare in judecata isi asociaza singur numele cu societalea Kaufland, incercand sa acrediteze ideea ca prin asa zisa dezinformare se incearca afectarea imaginii societatii Kaufland.
Aceasta aparare nu poate fi primita, sub nici o forma, in conditiile in care societatea Kaufland avea posibilitatea sa se indrepte impotriva celor pe care ii considera vinovati in masura in care considera ca imaginea acesteia este in vreun fel afectata.
Reclamantii nu arata in ce mod s-a produs imixtiunea in viata privata a acestora – avand in vedere ca fotografiile /filmarile au fost facute spatiul public – apararile acestora din perspectiva prevederilor art. 71 si 73 Cod Civil neintemeiate, fiind in acest sens incidente prevederile art. 75 Cod Civil, care statueaza limitele ingradirilor enuntate de articolele de lege precedente.
Reclamantii incearca sa acrediteze ideea ca informatiile prezentate in articolele incriminate sunt false, denaturate, desi acestia nu contrazic sub nici un aspect aceste informatii. Acestia se limiteaza doar la a sustine ca sunt nereale si cauzatoare de prejudicii.
De altfel, reclamantii nu au contestat nici un moment relatarile despre cele descrise in articolele incriminate, aspect ce intareste veridicitatea afirmatiilor.
In ceea ce priveste „campania de presa” impotriva reclamantilor, din articolele depuse la dosarul cauzei chiar de catre acestia nu reies elemente defaimatoare. De altfel, reclamantii nu contrazic in vreun fel informatiile publicate, ci doar se limiteaza la a sustine ca acestea sunt defaimatoare si cauzatoare de prejudicii.
Mai sustin reclamantii ca prin intermediul articolelor incriminate au fost prezentate publicului informatii tendentioase, ofensatoare, false si calomnioase, cu scopul presupus de a-l determina pe reclamantul Marco Hobl sa incheie contracte de sponsorizare cu publicatia CANCAN. Reclamantul este obligat sa faca proba acestor afirmatii.
Lipsa unei fundamentari concrete, la obiect a existentei si intinderii prejudiciului afirmat, avand in vedere cuantumul ridicat al pretentiilor si circumstantele concrete ale spetei, reclamantii isi justifica existenta si intinderea prejudiciului doar prin referire la unele criterii cu caracter general retinute in practica instantelor judecatoresti. Acestia nu aduc niciun fel de argumente concrete pentru a justilica pretentiile in cuantum de 4.400.000 lei, nici macar nu aplica la circumstantele concrete ale cauzei de fata acele criterii la care fac referire.
Marimea acestei sume sugereaza o incercare de imbogatire fara justa cauza, iar nu o reparatie echitabila in conditiile in care articolele incriminate prezinta aspecte intamplate in spatiul public si necontestate de reclamanti.
Cele patru conditii ale raspunderii delictuale, si anume prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile nu sunt nici dovedite, nici lamurite de reclamant, acesta facand doar niste afirmatii generale.
Referitor la prejudiciu accsta nu este dovedit, fapta ilicita nu exista, in conditiile in care nu au fost incalcate drepturile persoanei, iar articolele nu au fost publicate cu rea-credinta – asa cum sustin nefondat reclamantii.
Nu exista raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, pe de o parte deoarece nu exista fapta ilicita, si, pe de alta parte pentru ca articolele incriminate nu aveau cum sa produca un prejudiciu, in conditiile aratate anterior.
Trebuie analizata cererea de chemare in judecata si din perspectiva celorlalti 3 reclamanti, deoarece, din redactarea acesteia, reiese doar nemultumirea reclamantului Marco Hobl, ceilalti reclamanti neavand nici un fel de opinii cu privire la articolele incriminate.
Producerea unui prejudiciu nu este o situatie general valabila, ci in stransa legatura cu persoana ale carei drepturi au fost vatamate, in aceste conditii solicitarea tuturor reclamantilor de a li se acorda un cuantum de 1.100.000 lei pentru fiecare, constand in daune morale, ar insemna ca fiecare in parte a fost afectat in mod identic de presupusele fapte ilicite, aspecte care, macar prin prisma varstei (copiii minori) si a locului diferit de munca (reclamantii majori) presupusul prejudiciu ar trebui sa fie total diferit. Aceste diferente ar trebui sa se regaseasca si intre aceleasi calegorii de reclamanti, avand in vedere persoana fiecaruia in parte.
Concluzionand, consideram ca prezenta cerere de chemare in judecata este un veritabil abuz de drept, in conditiile in care reclamantul nu justifica in nici un fel demersul juridic, nu motiveaza sub nici o forma, nu aduce nici un fel de argumente contrare si nu dovedeste contrariul celor descrise in articolele incriminate.
Reclamantii au formulat raspuns la intampinarea depusa de paratele LICENSE MEDIA DIVISION SRL, LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT SRL si WEB EDITING DEVELOPMENT SRL prin care solicita sa se constate caracterul nefondat al exceptiilor si apararilor invocate. Solicita obligarea acestero la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor LICENSE MEDIA VISION
S.R.L. (.LMD”), LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT S.R.L. (,,LPM”), exceptia este sustinuta
si argumentata numai cu privire la societatea LPM, reiesind, pe aceasta cale, ca paratele inteleg sa invoce numai lipsa calitatii procesuale pasive a societatii LPM.
Un prim fundament al netemeiniciei exceptiei lipsei calitatii procesuale a paratelor LMD si LPD este insasi constatarea Tribunalului Bucuresti, din sentinta civila nr. 1471/06.09.2018, pronuntata in dosarul nr. 23452/3/2018, care a statuat ca S.C. LICENSE MEDIA DIVISIONS.R.L. SI LICENSE PORTOFOLIO MANAGEMENT S.R.L. (…) sunt tiularele domeniului de web care a permis, de altfel, ca eventualele fapte cauzatoare de prejudicii sa fie aduse la cunostinta publicului, existand si o conventie incheiata intre aceste doua parata si S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT S.R.L., avand ca obiect cedarea drepturilor decurgand din folosinta si/sau administrarea domeniului web”.
Acest rationament al instantei isi pastreaza valabilitatea, intrucat paratele nu au inteles sa se foloseasca de niciun alt inscris prin care sa arate lipsa calilatii procesuale pasive, in afara celor depuse in cadrul dosarului nr. 23452/3/2018.
De altfel, intrucat in prezenta cauza inscrisurile doveditoare ale raporturilor juridice dintre parate nu pot fi accesate de reclamanti, iar comportamentul societatilor care administreaza site-ul web cancan.ro vizeaza ingreunarea atragerii raspunderii lor pentru faptele savarsite, prin multiple si repetate cesiuni de drepturi, se impune ca paratele sa puna la dispozitia instantei inscrisurile constatatoare ale raporturilor juridice dintre acestea cu privire la domeniul web cancan.ro. in temeiul art. 293 C. proc. Civ.
In cazul in care paratele refuza sa depuna in integralitate aceste inscrisuri, in temeiul art. 295 C. proc. civ., se concluzioneaza ca paratele au controlul asupra site-ului si, pe cale de consecinta, au calitate procesuala pasiva in cauza.
Intrucat intreaga intampinare este semnata si de parata WEB EDITING S.R.L., in cuprinsul paginii a patra a intampinarii, aceasta si-a recunoscut calitatea procesuala pasiva in aceasta cauza, recunoscand ca este responsabila de toate articolele publicate pe site-ul cancan.ro.
Fata de aceste motive, solicita respingerea ca neintemeiata a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
Cu privire la lipsa obiectului cererii de chemare in judecata se constata netemeinicia acestor sustineri intrucat, desi articolele publicate pe site-ul cancan.ro au fost retrase de catre parate, in perioada in care acestea erau disponibile pe site au cauzat un prejudiciu insemnat reclamantilor, prejudiciu ce nu poate fi acoperit prin simpla retragere a articolelor.
De altfel, este binecunoscut faptul ca, in presa, articolele noi sunt cele care starnesc senzationalul si care ajung la cunostinta opiniei publice, iar, in timp, articolele vechi nu mai sunt accesate Ia fel de des. Din aceasta perspectiva, retragerea de pe site a articolelor nu este mai mult decat o simpla forma fara fond, prejudiciul fiind deja creat subsemnatilor si fiind imposibil de a fi acoperit in aceasta modalitale.
Sub aspectul faptei ilicite, prin publicarca articolelor, tuturor reclamantilor ne-a fost cauzata o atingere adusa vietii private, asa cum este definita de art. 74 lit. f) C. civ., respectiv difuzarea de stiri privind viata intima, personala sau de familie, fara acord.
Aceste fapte sunt interzise si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel incat ele nu pot constitui o limita in sensul art. 75 C. civ.
Atat in practica CEDO, cat si a instantelor nationale sau in literatura juridica de specialitate, a fost exprimata in mod constant ideea ca dreptul la libertate de exprimare nu este unul absolut, iar una dintre ingerintele admise este recunoscuta cu scopul de a proteja drepturile si interesele altor persoane.
Astfel, instanta europeana a clasificat afirmatiile presei in judecati de valoare si afirmatii factuale.
Pornind de la premisa ca articolele mentionate in cuprinsul cererii de chemare in judecata contin pretinse judecati de valoare ale autorilor, nu exista o libertate absoluta de a formula judecati de valoare.
Jurisprudenta C.E.D.O. permite sanctionarea unor astfel de judecati atunci cand ele sunt pur injurioase ori atunci cand nu au o baza factuala suficienta.
Curtea accepta aproape nelimitat formularea unor judecati de valoare, insa nu permite formularea unor opinii complet nejustificate cu privire la o persoana.
Astfel, desi articolele publicate relateaza, aparent, situatii de fapt observabile in mediul public, scopul acestora este de a defaima reclamantii, prin atribuirea unor interpretari malitioase evenimentelor relatate.
Referitor Ia articolele ,,Avem filmarea care va scandaliza Romania, primita pe pont@cancan_ro! Bossul de la Kaufland, smecher mare la Otopeni intra pe la demnitari, nu ca…fraierii! publica” si ,,Obrazul subtire cu cheltuiala se tine! Cat plateste Kaufland pentru ca bossul sa nu stea la coada ca fraieru” publicat in editia on-line din data de 13.09.2017, scopul acestora nu a fost pur informativ, ci de a inocula cititorilor ideea ca reclamantul Marco Volker HOBL are un comportament abuziv, imoral, asemanator unui mafiot (cum reiese din trimiterea facuta la un articol ce il viza pe Giovani Becali). Aceasta concluzie nu ar putea, in nicio circumstanta, sa rezulte din faptul ca o persoana beneficiaza, contra cost, de un serviciu pus la dispozitie de un agent economic, articolul fiind pur injurios.
De asemenea, in cuprinsul articolelor sunt inserate link-uri catre alte articole, respectiv ,,Tatal handbalistului Marian Cozma nu poate uita ca fiul i-a fost ucis in Ungaria si ,,explodeaza” in scandalul Kaufland Odorheiu Secuiesc”, insinuand astfel ca exista vreo legatura intre cele doua evenimente si ca exista vreo legatura intre subsemnatul Marco Volker HOBL si acest eveniment nefericit.
Pe de alta parte, prin acest articol se sugereaza ca reclamantul Marco Volker HOBL beneficiaza de un tratament preferential, desi societatea pe care o administreaza nu isi trateaza clientii intr-un mod corespunzator, prin referire la un presupus comportament discriminator al angajatilor societatii.
In fapt, aceste afirmatii sunt complet neadevarate, asa cum a fost stabilit prin decizia Tribunalului Harghita nr. 869/2018 din 14 noiembrie 2014, pronuntata in dosarul nr. 2877/268/2017 prin care s-a stabilit ca nu a existat un comportament abuziv al angajatilor Kaufland fata de client si ca angajata Kaufland a actionat intr-un mod corect.
Concluzii similare reies din tonul utilizat de autori in articolele VIDEO EXCLUSIV_Caterinca cu bossul Kaufland si sotia. Ce au facut la…”, publicat in editia on-line din data de 26.09.2017, nevasta bossului de la cel mai tare hipermarket merge prin Bucuresti cu garzi de corp ca “sefii de stat!”, publicat in editia on-line din data de 21.05.2018, ,,Bossul multinationalei de 2 mld € & sotia s-au facut praf la LOFT! Doamna n-a mai rezistat si…-boss-Kaufland”, publicat in editia on-line 05.03.2018, al caror unic scop este defaimarea reclamantilor, reprezentand doar incursiuni nejustificate in viata personala. De asemenea, se sugereaza ca subsemnatii avem legatura cu scandaluri care s-au petrecut in localul Loft, prin inserarea unor alte link-uri in cuprinsul articolului.
De asemenea, subiectul acestor articole nu este, in niciun caz de interes general, ci vizeaza aspecte pur personale ale vietii reclamantilor, motiv pentru care apar ca niste atacuri gratuite la persoana.
In jurisprudenta CEDO s-a considerat, in mod similar, ca nu este de interes public un articol de presa care continea critici virulente si insulte la adresa editorului si fondatorului unui ziar concurent (CEDO, Katamadze c. Georgiei).
Sunt netemeinice sustinerile paratelor conform carora reclamantul Marco HOBL ar fi persoana publica ca urmare a functiei in societatea Kaufland. In realitate insa, interesul public pe care il genereaza societatea sau, mai precis, hipermarketul Kaufland, unde un numar foarte mare de persoane isi fac cumparaturile, nu poate determina in niciun caz un interes pentru viata privata a celui care il conduce, si cu atat mai putin pentru familia acestuia.
Sunt nefondate si apararile conform carora Liliana Pintilii si copiii minori ai familiei nu ar avea calitate procesuala activa intrucat motivarea actiunii s-ar referi doar la prejudiciul cauzat lui Marco HOBL.
Sunt articole care au in prim plan pe Liliana Pintilii sau pe aceasta si copiii minori.
Este deci evident ca subiect al articolelor nu a fost doar reclamantul Marco HOBL, ci si
membrii familiei acestuia, care au fost, de asemenea, prejudiciati. Astfel, informatiile defaimatoare la adresa parintilor reclamantilor minori sunt de natura a le afecta imaginea proprie in cadrul colectivitatii din care fac parte, generand comportamente jignitoare din partea colegilor lor de scoala, ducand pana la excluderea lor din grupurile de prieteni. Asocierea copiilor cu imaginea unor parinti imorali si cu un comportament social abuziv le poate afecta grav increderea in propria persoana si stima de sine, relatia cu propriii parinti si dezvoltarea personala.
Atat cererea de chemare in judecata, cat si prezentul raspuns la intampinare reflecta pozitia tuturor reclamantilor, fiecare fiind afectat de publicare articolelor motiv pentru care afirmatia cuprinsa in intampinare referitoare la faptul ca ,,ceilalti reclamanti neavand niciun fel de opinii cu privire la articolele incriminante” are sustine faptul ca numai reclamantul Marco Volker HOBL ar fi fost afectat de campania de presa.
Prin articole nu s-a criticat modul in care subsemnatul imi indeplinesc atributiile de serviciu, ci s-au criticat ori analizat aspecte care tin strict de viata mea personala si familiala. Or, daca se poate accepta ca modalitatea de indeplinire a mandatului de director al Kaufland ar putea determina interesul publicului, cu siguranta acelasi lucru nu se poate afirma despre viata personala a aceleiasi persoane.
Desi fotografiile/filmarile au fost facute in spatiul public, subiectele articolelor vizeaza exclusiv viata personala a reclamantilor, respectiv modalitati de calatorie, aspecte referitoare la relatia dintre soti, viata cotidiana a copiilor, subiecte care niciodata nu vor fi de interes general.
Reclamantele Liliana Pintilii, Eliza si Nicoleta HOBL nu pot fi considerate persoane publice nici cel putin printr-o asociere fortata cu societatea Kaufland, astfel incat detalii despre viata lor personala nu ar trebui sa ajunga niciodata la cunostinta publicului, indiferent daca acestea se desfasoara in spatiul public sau nu.
Chiar daca unele aspecte redate in articole sunt, strict din punct de vedere faptic, adevarate (s-a aflat la aeroport impreuna cu reclamanta Liliana Pintilii si priveau amandoi telefonul; reclamanta Liliana Pintilii impreuna cu copiii au mers insotiti de o persoana care le asigura paza), modalitatea in care acestea sunt prezentate, insotite de comentariile tendentioase ale autorilor articolelor (ale caror nume nu au fost publicate), exprima, direct sau indirect, conotatii negative, inducand in constiinta opiniei publice o perceptie negativa cu privire la persoana reclamantilor.
Astfel, din faptul ca ne priveam telefoanele se deduce concluzia publicatiei Cancan ca reclamantii ar avea probleme in cuplu; angajarea unui personal specializat pentru a asigura paza copiilor minori, in conditiile in care acestia sunt, in mod evident, urmariti de jurnalistii Cancan si fotografiati fara drept in fata scolii unde invata sau in fata casei in care locuiesc este interpretat ca fiind un gest de grandomanie.
Articolele incriminate nu respecta niciunul dintre codurile deontologice : Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Roman de Presa, la Codul Deontologic al Jurnalistului de la Agentia
Nationala de Presa AGERPRES sau la Codul Deontologic al Jurnalistului elaborat de Conventia
Organizatiilor de Medias. Acestea au anumite puncte comune, ce pot contura deontologia profesionala a jurnalistilor in tara noastra, precum:
– obiectivitatea materialelor de presa
– calitatea si corectitudinea materialelor de presa
– prezentarea corecta, completa si documentata a evenimentelor asa cum s-au petrecut, pentru ca beneficiarii sa-si poata forma propria lor parere
– respectarea vietii private a cetatenilor
– neprejudicierca regimului special de protectie al copiilor
– nedistorsionarea informatiilor
Aceste prevederi contureaza veritabile obiceiuri ale locului, in sensul art. 1349 C.civ.
Toate articolele mentionate incalca aceste principii, intrucat nu privesc un interes general, nu sunt redactate intr-un mod obiectiv, incalca viata privata a reclamantilor fara niciun fel de justificare, incalca drepturile minorilor si distorsioneaza intr-un mod evident toate informatiile prezentate in articole, conducand la prejudicierea reclamantilor si demonstrand reaua-credinta a autorilor articolelor, a editorului si a tuturor celor care au facilitat publicarea acestor articole. De asemenea, nu exista niciun interes al informarii publicului care poate sa justifice nerespectarea deontologiei profesionale.
Referitor la responsabilitatea editorului, C.E.D.O. a decis, cu valoare de principiu, ca editorul, prin punerea la dispozitia autorului a suportului publicarii unui text, participa la exercitiul libertatii de exprimare, astfel ca, indirect, este tinut de aceleasi indatoriri si responsabilitati pe care insusi autorul si le asuma prin difuzarea opiniilor sale publicului. (CEDO, 28 septembric 1999, Oztilrk c. Turciei).
Prejudiciul cauzat nu poate fi mai redus in persoana copiilor minori, intrucat, datorita vulnerabilitatii inerente varstei, acestia sunt, probabil, cei mai afectati de faptele paratilor.
In ceea ce priveste dovada existentei prejudiciului, precum si a cuantumului acestuia, desi paratii insista in intampinarea formulata pe ideea ca nu au fost dovedite , reclamantii reitereaza punctul de vedere detaliat in actiune, sustinut cu exemple din jurisprudenta C.E.D.O. si a I.C.C.J in sensul ca este suficienta proba faptei ilicite, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.
Intinderea prejudiciului nu poate fi cuantificata potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel incat, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, statuand in echitate, instanta va acorda despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila.
Parata IDEAL BUSINESS TEAM SRL a formulat intampinare prin care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si solicita instantei sa respinga actiunea ca fiind impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Invoca aceasta exceptie, avand in vedere lipsa identitatii intre persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii.
Astfel, se arata ca parata nu am detinut niciodata domeniul de internet cancan.ro si nu a editat si nu a administrat nici continutul media al site-ului www. cancan .ro.
La ICI – Institutul National de Cercetare – Dezvoltare in Informatica sau ROTLD se constata ca parata nu are nicio legatura cu domeniul de internet mentionat. Editarea sau administrarea unui site web trebuie dovedita potrivit dispozitiilor procedurale, simplele afirmatii neputand fi primite.
La termenul din data de 26.11.2019 aparatorul paratelor a aratat ca nu mai sustine exceptia inadmisibilitatii, reprezentand o eroare in redactarea intampiniarii.
La data de 28.01.2019 reclamantii, la cererea tribunalului, au indicat ca daunele moratorii sunt egale cu dobanda legala penalizatoare in cuantum de 6,50% din valoarea daunelor morale ce vor fi stabilite de instanta conform art.3 alin 2 din OG nr.13/2011.
La termenul din data de 28.01.2019 tribunalul a dispus, avand in vedere relatiile de la Oficiul Registrului Comertului, citarea LICENSE MEDIA DIVISION SRL cu noua denumire, IDEAL
BUSINESS TEAM SRL.
Examinand actele si lucrarile dosarului tribunalul constata, in fapt si in drept, urmatoarele:
La data de 12.09.2017, pe website-ul cancan.ro a aparut un articolul intitulat ,Avem filmarea care va scandaliza Romania, primita pe pont@canca.n_ro! Bossul de la Kaufland, smecher mare la Otopeni intra pe la demnitari, nu ca… fraierii! Se face referire in articol despre cum a fost servit un roman intr-un magazin Kaufland in Odorheiu Secuiese si ca reclamantul MARCO VOLKER HOBL, CEO la Kaufland, a fost respectat la aeroport ca un adevarat diplomat si ca, desi se ascunde i-au aflat povestea, continuand ca reclamantul este un ,,fantomatic miliardar care scoate ,,saci de bani,, din Kaufland,, . Se arata in continuare ca reclamantul a evitat coada din aeroport avand acces prin zona diplomatilor fiind neclar motivul si facandu-se referire la o alta persoana care procedand in acelasi fel ar fi spus ca ,, asta inseamna sa fii mafiot de mafiot,,.
In aceeasi zi se publica in continuarea primului articol punctul de vedere al Companiei Nationale Aeroporturi Bucuresti in sensul ca serviciile de care a beneficiat reclamantul sunt achizitionate conform unui contract comercial de care poate beneficia orice agent economic si ca prestarea serviciilor VIP este una dintre sursele de venit ale CNAB.
Este reluata in continuare prezentarea unei situatii in care a fost tratat in magazinul Kaufland din Odorheiu Secuiese un cetatean, caz petrecut, asa cum rezulta din continutul articolului la data de 31.08.2017.
Sunt prezentate mai multe fotografii cu reclamantul la momentul accesului in aeroport.
La data de 13.09.2017 este publicat pe website-ul cancan.ro articolul ,,Obrazul subtire cu cheltuiala se tine! Cat plateste Kaufland pentru ca bossul sa nu stea la coada ca fraierii”. Se refera articolul la faptul ca pentru serviciile VIP la aeroport se plateste aproximativ 100 euro si ca ,,Obrazul subtire cu cheltuiala se tine ,, facandu-se referire si la faptul ci suma e probabil modica pentru ca firma incaseaza din Romania peste un miliard de euro. Sunt descrise detaliat serviciile oferite pentru acest tip de contract, ca reclamantul este tratat ca un rege, ca este rasfatat de companie, spre deosebire de modul cum aceasta isi trateaza clientii fiind facuta trimitere la cazul cetateanului din Odorheiu Secuiesc care ar fi fost refuzat de la servire de o angajata a Kaufland.
La data de 26.09.2017, se publica pe website-u! cancan.ro articolul cu titlul ,,VIDEO EXCLUSIV. Caterinca cu bossul Kaufland si sotia: ce au facut la…,, In continutul articolului se arata ca reclamantul merge la mall cu sotia ca majoritatea romanilor si ca ,,bossul …pare sa aiba mici probleme in cuplu,, intrucat aflat intr-o cafenea ,,nu prea avea chef de vorba cu partenera de viata,, preferand sa se concentreze la telefonul mobil. Se arata, in continuare, ca si sotia a stat in fata ecranului telefonului, iar cand ii arata sotului ce considera interesant, acesta ,,arunca o privire rapida si isi vedea mai departe de butonat,,. Se mai arate ca sotia s-a enervat vizibil reprosandu-i sotului lipsa de atentie, activitatea pe retelele de socializare devenind motiv de cearta. Din nou se mentioneaza cazul cetateanului din Odorheiu Secuiesc si ca la Aeroportul Otopeni reclamantul primeste tratament preferential. Se ataseaza articolului mai multe folografii cu reclamantul MARCO VOLKER HOBL si sotia acestuia, reclamanta LILIANA PINTILII in care sunt fotografiati cu telefoanele la cafenea.
La data de 05.03.2018 este publicat pe website-ul cancan.ro articolul ,,Bossul multinationalei de 2 mld euro & sotia s-au facut praf la Loft! Doamna n-a mai rezistat si…,,. Se prezinta in articol ca reclamantii MARCO VOLKER HOBL si sotia acestuia, reclamanta LILIANA PINTILII “au comis-o,, in celebrul club LOFT consumand mult alcool alaturi de apropriati ,,si ca dupa ce au plecat din local,, nu se mai puteau tine pe picioare,,. Se arata ca reclamantul ,,boss-ul unei multinationale cu cifra de afaceri de 2 miliarde de euro ,,a intrat cu greu in masina … s-a clatinat serios …soferul a ocupat o banda de circulatie, dar, na unul este seful unei companii atat de importante.,, In continuare se arata ca reclamanta LILIANA PINTILII a fost ,,mai afectata decat celebrul corporatist,, si ,,a vomitat langa masina,, avand nevoie de ajutor pentru a intra in imobilul aflat intr-o zona de lux. Se mentioneaza ca reclamantul este ,,destul de controversat,, reluandu-se comentariile si articolele referitoare la cetateanul din Odorheiu Secuiesc si ca la Aeroportul Otopeni reclamantul primeste tratament preferential. Sunt atasate 7 fotografii.
La data de 21.05.2018 se publica pe website-ul cancan.ro articotul ,, Nevasta bossului de la cel mai tare hipermarket merge prin Bucuresti cu garzi de corp ca sefii de stat!,, In continutul articolului se arata ca reclamanta este sotia CEO de la cea mai tare retea de hipermarketuri si ca este pazita “mai ceva ca un sef de stat’’, ca masina de lux este flancata de cea a bodyguarzilor, iar cand isi ia copilul de la scoala acestia actioneaza ,,ca la manual,, Sunt publicate fotografii cu reclamanta si fiicele si scoala la care invata fiind reluat articolul din data de 05.03.2018.
Reclamantii au transmis, prin executor judecatoresc prin avocat, notificari la redactia website-ul cancan.ro, dupa aparitia fiecarui articol, solicitand incetarea demersurilor de publicare de imagini, informatii, comentarii, interpretari cu privire la aspecte de viata privata a acestora si retragerea fotografiilor, inregistrarilor si comentariilor.
In considerarea dispozitiilor art.248 Cod procedura civil, in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor Ideal Business Team RSL si Licence Portofolio Management SRL, tribunalul constata ca reclamantii aveau obligatia de a face dovada identitatii intre aceste parate si cel obligat conform raportului juridic dedus judecatii.
Or, cu privire la publicarea articolelor, este raspunzator editorul si administratorul continutului media al site-ului ,iar nu proprietarul acestuia, iar in cauza, editorul este parata WEB EDITING DEVELOPMENT SRL ce a incheiat un acord in acest sens cu Licence Portofolio Management SRL.
In consecinta, paratele Ideal Business Team RSL si Licence Portofolio Management
SRL nu au calitate procesuala pasiva nefiind facuta dovada identitatii intre cel chemat in judecata si cel obligat conform raportului juridic dedus judecatii, astfel ca tribunalul va admite exceptia cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a acestor parate si va respinge cererea precizata formulata in contradictoriu cu aceste parate pentru acest motiv.
In ceea ce priveste lipsa de obiect a cererii, nu a mai fost sustinuta in concluziile orale, insa, este, in mod vadit neintemeiata intrucat obiectul cererii de chemare in judecata cuprinde, pe langa inlaturarea de pe site a articolelor, fotografiilor si inregistrarilor si alte capete de cerere.
Tribunalul constata, totodata, ca paratele nu au invocat, in mod explicit, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor LILIANA PINTILII, ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL si ca, desi cererea de chemare in judecata este formulata, in cea mai mare parte, folosindu-se pronumele personal persoana I singular cu referire la reclamantul MARCO VOLKER HOBL in mod evident, cererea cuprinde si solicitarile reclamantilor LILIANA PINTILII, ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL.
Art. 1.349 alin 1 Cod civil prevede ca orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori
inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Art. 1.357 Cod civil prevede ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Art. 1.358 Cod civil dispune ca pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejuririle in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.
Art. 1.359 Cod civil dispune ca autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si cand acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul in care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv.
Art. 58 alin 1 Cod civil arata ca orice persoana are dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si psihica, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vietii private, precum si alte asemenea drepturi recunoscute de lege.
Dreptul la libera exprimare este reglementat de art. 70 Cod civil care prevede ca orice persoana are dreptul la libera exprimare. Exercitarea acestui drept nu poate fi restransa decat in cazurile si limitele prevazute la art. 75.
Art. 71 Cod civil reglementeaza dreptul la viata privata si arata ca: (1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private. (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75. (3) Este, de asemenea, interzisa utilizarea, in orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
Art. 72 Cod civil prevede dreptul la demnitate in sensul ca: (1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale.(2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
Dreptul la propria imagine este prevazut de art. 73 Cod civil, respectiv (1) Orice persoana are dreptul Ia propria imagine. (2) In exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori si impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 raman aplicabile.
Art. 74 alin 1 lit. e si f mentioneaza o parte a ceea ce Codul civil arata ca pot constitui atingeri aduse vietii private: ,,Sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vietii private: e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, in afara de cazurile prevazute expres de lege; f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei in cauza.
Art. 75 Cod civil arata ca nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte. Exercitarca drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respeciarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in prezenta sectiune.
In aplicarea dispozitiilor art. 1349 si 1357 Cod civil, tribunalul constata ca pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele condilii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Prejudiciul ca element esential al raspunderii civile delictuale consta in rezultatul, efectul negativ suferit de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana. Pentru a fi reparat un prejudiciu trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este definita ca fiind orice fapt prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane si presupune ca prejudiciul a fost produs printr-o fapta ilicita.
Existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu inseamna ca o anume fapta ilicita a provocat acel prejudiciu rezultata din anumite fapte care au declansat cauze ce au determinat un prejudiciu.
Vinovatia, ca element al raspunderii civile delictuale, presupune ca fapta ilicita produsa sa fie imputabila autorului ei, adica autorul a actionat cu vinovatie, acesta raspunzand si pentru cea mai usoara culpa ca forma de vinovatie.
Cu privire indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, tribunalul are de analizat daca prin publicarea de catre WEB EDITING DEVELOPMENT SRL, pe website-ul cancan.ro a articolelor descrise, s-a pradus reclamantilor un prejudiciu moral prin afectarea dreptului la demnitate, la propria imagine, la onorare, la reputatie si la anonimat ca elemente ale vietii private ale unei persoane si daca aceste articole relateaza cu buna credinta fapte reale si informatii de interes public cu respectarea dreptului la libera exprimare ce se constituie ca fiind unul dintre fundamentele unei societati democratice prevazut de art.30 din Constitutia Romaniei si art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar si coroborarea cu dispozitiile art.8 din CEDO.
Reclamantii nu sunt persoane publice sau care se bucura de notorietate intrucat niciunul dintre acestia nu ocupa functii publice si nici nu fac parte din categoria persoanelor care, prin natura activitatii desfasurate, sunt in atentia publicului larg. Aceasta constatare este evidenta in cazul reclamantelor, LILIANA PINTILII, ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL, dar este justificata si in cazul reclamantului MARCO VOLKER HOBL care, desi detine o functie importanta in cadrul unei companii private, nu a avut aparitii care sa intereseze publicul, iar activitatea profesionala a acestuia nu este determinata si nu depinde de acest tip de expuneri publice.
Tribunalul constata, in continuare, ca in toate articolele publicate limbajul utilizat este tendentios si matitios, folosindu-se la adresa reclamantului expresii si cuvinte cum sunt: ,,boss,, “smecher”, “fantomatic miliardar,, , ,,scoate saci de bani ,, , ,, ca un rege,, insinuandu-se ca acesta datorita veniturilor pe care le are este tratat preferential in raport de publicul larg care nu beneficiaza de acelasi tratament determinand o imagine negativa fiind afectata imaginea, reputatia si onoarea reclamantului. Limbajul folosit nu poate fi incadrat in categoria limbajului jurnalistic care poate avea o doza de exagerare intrucat sunt folosite in mod constant acelasi tip de cuvinte cu aceleasi conotatii negative cu scopul de a expune o imagine negativa a reclamantului.
In cuprinsul articolelor este prezentata ideea ca reclamantul si sotia acestuia au probleme in cuplu, se cearta, se enerveaza unul pe celalalt, isi adreseaza reprosuri, consuma alcool si nu se tin pe picioare, ca sunt persoane controversate , ca pentru ei s-a oprit o banda de circulatie si ca au avut nevoie de ajutor pentru a intra in casa. Tribunalul constata ca, pe langa faptul ca din fotografii nu se poate concluziona ceea ce se arata in articol despre relatia de cuplu a reclamantilor MARCO VOLKER HOBL si LILIANA PINTILII, viata de cuplu si privata a acestora nefiind de interes public, se induce ideea ca se incalca legea pentru acestia prin faptul ca s-a oprit o banda de circulatie ceea ce are un impact negativ asupra celor care au citit articolele aducand prejudicii de imagine si reputatie acestora. Acest efect il pot avea articolele si asupra apropiatilor acestora, inclusiv a fiicelor minore, reclamante in cauza care pot descoperi aceste articole. Expunerea reclamantelor minore in contextul aprecierilor negative fata de parintii lor nu poate fi justificata ca fiind facut cu buna credinta.
Se prezinta, de asemenea, ca fiind un fapt exceptional ca familia reclamantului a angajat persoane specializate pentru propria protectie ceea ce se reflecta in mod negativ in ochii publicului. Tribunalul constata ca expunerea in fotografii a reclamantei LILIANA PINTILII si a fiicelor minore, reclamantele ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL cu observarea locuintei si scolii unde acestea invata sunt elemente care afecteaza dreptul la anonimat ca element al vietii private cu riscuri posibile pentru acestea.
Tribunalul retine si faptul ca referirea din primul articol la o alta persoana care a beneficiat la aeroport de servicii VIP si care a afirmat ca ,,asa fac mafiotii,, in contextul prezentarii modului in care reclamantul a avul acelasi tip de acces poate conduce la ideea in publicul larg ca reclamantul poate fi incadrat in aceeasi categorie afectand dreptul la demnitate, onoare si la reputatie a acestuia, precum si pozitia sa profesionala.
Reluarea, de fiecare data, la fiecare nou articol a celor publicate anterior si cu referire la o situatie anterioara ce avea ca subiect o alta persoana si modul in care a fost tratata intr-un magazin al companiei la care lucreaza reclamantul are un impact constant asupra publicului, iar cele prezentate persista si pot fi citite de mai multe persoane.
Relatarile din articolele prezentate, din modul in care sunt redactate si care nu prezinta informatii de interes public, asupra unor persoane care nu sunt persoane publice si care nu si-au exprimat acordul pentru publicarea fotografiilor si pentru expunerea activititilor lor, se incadreaza in ceea ce dispozitiile art.75 Cod civil arata ca reprezinta incalcari a drepturilor prevazute de sectiunea “Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane,, din Codul civil putand fi catalogate ca o campanie de presa in detrimentul reclamantilor.
Parata nu a actionat cu buna credinta in exercitarea dreptului la libera exprimare, depasind limitele unei informari obiective, prezentand fapte ce privesc persoane private si care au fost interpretate in mod denaturat.
Un aspect ce este retinut de tribunal este acela ca, din modul in care au fost publicate articolele ce au fost insotite de fotografii si imagini, rezulta ca reclamantii au fost urmariti in mod constant si faptul ca cititorii acestor articole erau incurajati sa prezinte imagini sau informatii creandu-le acestora un sentiment de insecuritate .
In acest context, sustinerea conform careia reclamantii nu au negat realitatea celor prezentate si nu au facut dovada contrara nu poate fi primita.
Totodata, tribunalul nu va avea in vedere, intrucat nu s-au adus dovezi in sensul celor afirmate cu privire la faptul ca scopul acestor articole a fost, in realitate, de a face presiuni asupra reclamantului pentru a efectua sponsorizari paratei. De asemenea,nu se vor retine argumentele invocate cu privire la afectarea imaginii companiei la care reclamantul este CEO intrucat aceasta nu a formulat cerere pentru a analiza impactul articolelor.
Tribunalul constata, in consecinta ca s-a facut dovada existentei prejudiciului moral suferit de reclamanti prin incalcarea dreptului la onoare, demnitate si anonimat.
S-a facut dovada existentei faptei ilicite savarsite de parata prin publicarea pe website-ul
cancan.ro a articolelor aratate mai sus in forma aratata, a vinovatiei acesteia in sensul ca articolele au fost publicate prezentandu-se cu rea credinta si abuzandu-se de dreptul la libera exprimare aspecte din viata privata a reclamantilor si a legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita.
Cu privire la stabilirea in concret a cuantumului daunelor morale care sa acopere in mod echitabil prejudiciul suferit de reclamanti tribunalul are in vedere ca mediul on line permite ca
articolele publicate sa ajunga la un public foarte numeros, astfel ca impactul celor publicate este mai mare. Reluarea in mod constant si a articolelor mai vechi atasate celor noi creste, de asemenea, numarul cititorilor si efectele acestora asupra reclamantilor. Publicarea unor fotografii si imagini ale reclamantilor din care rezulta ca acestia au fost urmariti in diverse situatii este un argument ce trebuie avut in vedere la stabilirea in concret a cuantumului daunelor morale.
Tribunalul retine faptul ca odata dovedita conditia existentei faptei ilicite, nu este necesar a se face dovada cu probe extrinseci a suferintelor morale produse asupra reclamantilor.
Se retine totodata ca o circumstanta in favoarea paratei ca la aparitia primului articol s-a publicat punctul de vedere al Companiei de Aeroporturi Bucuresti cu privire la modul in care reclamantul MARCO VOLKER HOBL a avut acces Ia Aeroportul Otopeni, dar si faptul ca in articolele ulterioare, desi reluat primul, nu s-a mai reluat si acest punct de vedere.
Avand in vedere aceste criterii, consecintele negative si implicatiile asupra reclamantului si sotiei acestuia care au fost subiectul mai multor articole insotite de fotografii si imagini, limbajul jignitor folosit tribunalul, apreciind in echitate si luand in considerare ca acordarea daunelor morale nu trebuie sa reprezinte o imbogatire, va obliga parata la plata catre acesti reclamanti a sumei de 20.000 lei fiecare.
In ceea ce priveste pe fiicele minore ale acestora, Eliza Hobl si Nicoleta Hobl, tribunalul va avea in vedere ca acestea au fost subiectul unui singur articol, dar si faptul ca lezarea onoarei si demnitatii parintilor lor le afecteaza si pe acestea. Astfel ca, tribunalul va obliga parata WEB Editing Development SRL sa le plateasca cu titlul de daune morale suma de 5000 lei fiecare.
In acelasi sens, al repararii prejudiciului moral suferit de reclamanti, tribunalul va admite
capatul de cerere privind obligarea paratei WEB Fditing Development SRL sa publice, in integralitate, timp de o luna de zile de la data ramanerii detinitive, pe site-ul propriu, la adresele la care au aparut articolele si inaintea textelor a hotararii pronuntate in prezenta cauza sub sanctiunea platii daunelor moratorii in cuantum de 6,50% din valoarea daunelor morale stabilite pe fiecare zi de intarziere incepand cu data la care hotararea devine titlu executoriu. Daunele moratorii sunt stabilite conform art.3 alin 2 din OG nr.13/2011 care prevede ca rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale.
In ceea ce priveste obligarea paratei de a retrage articolele, tribunalul constata ca cererea este neintemeiata intrucat accstea au fost retrase la cererea reclamantilor.
Tribunalul constata, insa, ca in ceea ce priveste publicarea in viitor de articole de presa, fotografii sau inregistrari de orice fel cu privire la reclamanti, acest capat de cerere este neintemeiat intrucat s-ar incalca dreptul la libera exprimare in conditiile in care acest drept ar fi exercitat cu buna credinta si cu aducerea in atentia publicului a unor informatii de interes public. Prin urmare, nu se poate anticipa modul in care vor putea fi publicate de catre parata alte articole despre reclamanti pentru a putea concluziona ca acestea vor incalca drepturile lor.
In baza art. 453 alin 1 Cod procedura civila tribunalul va obliga parata WEB Editing Development SRL la plata catre reclamanti a cheltuielilor de judecata in cuantum de cate 100 lei pentru fiecare dintre acestia, reprezentand taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor Ideal Business Team RSL, cu sediul in sector 1, Bucuresti, Intrarea Urali, Mansarda, nr, 2, et. 2, biroul nr.2 si Licence Portofolio Management SRL cu sediul in sector 1, Bucuresti, bd. Primiverii, nr. 14, et. subsol si respinge cererea precizata formulata in contradictoriu cu aceste parate pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Admite in parte cererea precizata formulata de reclamantii MARCO VOLKER HOBL, LILIANA PINTILI, ELIZA HOBL si NICOLETA HOBL toti cu domiciliul procesual ales la „Musat & Asociatii” SPARL, in Bucuresti, bd. Aviatorilor, nr.43, sector 1, in contradictoriu cu parata WEB EDITING DEVELOPMENT SRL, cu sediul ales in Bucuresti, str. Nicolae Constantinescu, nr. 13, bl. 13, sc. A, ap. 15, sector 1 la SCA Sedner, Coman si Fuduli.
Obliga parata WEB Editing Development SRL la plata catre reclamantii Marco Volker Hobl si Liliana Pintilii a sumei de 20.000 lei fiecare cu titlul de daune morale si catre reclamantele Eliza Hobl si Nicoleta Hobl prin reprezentantii legali, Marco Volker Hobl si Liliana Pintilii, a sumei de 5000 lei fiecare cu titlul de daune morale.
Obliga parata WEB Editing Development SRL sa publice, in integralitate, timp de o luna de zile de la data ramanerii definitive, pe site-ul propriu, la adresele la care au aparut articolele si inaintea textelor a hotararii pronuntate in prezenta cauza sub sanctiunea platii daunelor moratorii in cuantum de 6,50% din valoarea daunelor morale stabilite pe fiecare zi de intarziere incepand cu data la care hotararea devine titlu executoriu.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratei WEB Editing Development SRL sa mai publice in viitor articole de presa, fotografii sau inregistrari de orice fel cu privire la reclamanti si la retragerea respectivelor articole, fotografii sau inregistrari ca neintemeiat.
Obliga parata WEB Editing Development SRL la plata catre reclamanti a cheltuielilor de judecata in cuantum de cate 100 lei pentru fiecare dintre acestia.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare
Apelul se va depune la Tribunalul Bucuresti
Pronuntata in sedinta publica, astazi 8.04.2019
PRESEDINTE GREFIER
LUMINITA CALCIU CORINA ZORILA
RED.L.C.
DACT S.B.……………………………………………………………………………………………………………………………………