Povestea lui Daniel, un băiețel din Teleorman care a căzut într-un puț de peste 16 metri. A ținut o țară întreagă cu sufletul la gură

O dramă care a ținut o țară întreagă cu sufletul la gură acum 10 ani. Un copil de nici doi ani, căzut într-un puț de peste 16 metri, o mamă însărcinată în prag de colaps și o luptă contracronometru între viață și moarte. O poveste reală, petrecută în Teleorman, care a arătat cât de fragil poate fi totul într-o singură clipă.

O zi obișnuită care s-a transformat într-un coșmar

Totul a început într-o dimineață aparent banală, într-o gospodărie modestă din Balta Sărată. Ionela Mihăilă rămăsese singură acasă cu cei doi copii ai ei: Daniel, de nici doi ani, și Maria, sora lui mai mare, de trei ani. Partenerul plecase la muncă, iar bunicii erau și ei plecați prin sat. O situație care nu era deloc ieșită din comun pentru o familie din mediul rural.

Femeia, însărcinată în luna a opta, s-a simțit brusc rău. Amețită și slăbită, a intrat pentru câteva clipe în casă, ca să se întindă. A fost momentul în care viața i s-a schimbat definitiv. În lipsa ei, copilul a ieșit în curte, s-a apropiat de fântână și, folosindu-se de o țeavă metalică drept sprijin, s-a cățărat pe margine. A încercat să se țină de cablul pompei, s-a dezechilibrat și a căzut în adâncime.

Câteva minute mai târziu, Maria a alergat speriată spre mamă, strigând cu voce tremurată că frățiorul ei a căzut în fântână. În momentul în care Ionela a ajuns la gura puțului și și-a auzit copilul plângând din întuneric, a înțeles că trăiește cel mai mare coșmar posibil. A început să strige după ajutor, vecinii au sunat la 112, iar curtea s-a umplut în scurt timp de salvatori, polițiști și localnici îngroziți.

11 ore între viață și moarte

Daniel a rămas captiv la peste 16 metri adâncime aproape 11 ore. În mod miraculos, nu căzuse direct în gol. Reușise să se agațe de cablul pompei și să alunece, ceea ce i-a salvat viața. Medicii aveau să spună mai târziu că, dacă ar fi căzut cu capul înainte, nu ar fi avut nicio șansă.

Operațiunea de salvare a fost una extrem de dificilă. Între timp, mama copilului a suferit două atacuri de panică și a fost transportată la spital. A fost audiată ulterior de anchetatori, cărora le-a povestit printre lacrimi că nu și-a imaginat niciodată că o clipă de slăbiciune poate duce la o asemenea tragedie.

„Mi s-a făcut rău. Am intrat doar puțin în casă. Când m-am întors, copilul nu mai era. Plânsetele lui din puț mă vor urmări toată viața”, ar fi spus femeia.

După ore întregi de efort, copilul a fost scos în viață. Avea leziuni pulmonare grave, era în stare de hipotermie, dar respira. A fost transportat de urgență la Spitalul Grigore Alexandrescu din București, unde medicii au reușit să-l stabilizeze.

O dramă fără vinovați, dar cu urmări pe viață

Ancheta desfășurată de polițiști și de Protecția Copilului a arătat că a fost un accident tragic, nu o faptă intenționată. Familia era una modestă, dar grijulie, iar ceea ce s-a întâmplat a fost rezultatul unei clipe de neatenție, amplificată de starea fragilă a mamei.

Maria, sora copilului, a fost mutată temporar la rude, psihologii considerând că asistase la o scenă mult prea dură pentru vârsta ei. Fetița văzuse tot: căderea, panica, intervenția salvatorilor. Imagini care aveau să o marcheze mult timp.

Daniel a supraviețuit. A respirat din nou singur. A fost salvat de un reflex, de noroc și de o mobilizare contracronometru. Însă pentru mama lui, ziua aceea nu s-a încheiat niciodată cu adevărat.

A rămas o lecție dureroasă despre cât de fragilă este viața, despre cum o secundă poate schimba destine și despre cum, uneori, tragediile nu au vinovați, doar consecințe care dor pentru totdeauna.